Dana este dintr-un sat uitat de lume. Așa pare, pentru că la școală la ea se ajunge cu greu – de cele mai multe ori ia microbuzul școlar, zilnic, câte 8 kilometri, însă sunt zile în care merge și pe jos. Se trezește la o oră la care cei mai mulți dintre colegii ei de la oraș încă visează. Îi place mult la școală și este o elevă bună. Mizează pe educație pentru a ieși cu demnitate din sat.
Însă egalitatea de șanse în educație, e pe hârtie. Pentru că la ea în comună, școala începe oricum, chiar dacă nici în acest an corpul de clădire în care se desfășoară orele nu primește avizul igienico-sanitar pentru funcționare. Grupurile sanitare nu au apă curentă, iar apa de la robinet conține nitrați și nitriți. Din păcate, situația de la școala Danei nu reprezintă o excepție. Doar în județul Iași sunt peste 300 astfel de unități de învățământ, iar la nivelul țării, numărul crește la peste 8.000.